Fiecare isi aduce aminte de dulceturile bunicilor, mamelor, matuselor, dulceturi de la tara, facute din fructele culese de prin livezi, din gradinile proprii. Pentru cei care au astfel de amintiri frumoase Conacul dintre Vii propune concursul "Deliciul natural de odinioara".
Cei care vor sa participe in concurs sunt rugati sa impartaseasca tuturor o astfel de amintire in sectiunea de "Comments" a acestui articol sau pe pagina de Facebook a Conacului, accesand acest link.
Concursul se deruleaza in perioada 01 Septembrie 2010 - 01 Octombrie 2010, iar cele mai surprinzatoare 3 povestiri vor castiga cate un borcan cu dulceata facute la Conac, din fructe culese din productia proprie.
Va asteptam sa ne impartasiti amintirile pentru a gusta impreuna din deliciul natural de odinioara!
Daca vreti sa va aduceti aminte de compoturile gustoase preparate de bunica, trebuie sa tineti cont de urmatoarele sfaturi:
RăspundețiȘtergereCompoturile se pastreaza, in general, in frigider sau in locuri ferite de soare, la temperaturi de 2-14 C.
Gustul compotului se poate imbunatati, daca se adauga suc de struguri, cateva picaturi de lamaie sau sare de lamaie.
Fructele, din care se prepara compotul, trebuies taiate in bucati egale, astfel vor fierbe toate in acelasi timp.
Pentru compoturile de vara din fructe proaspete este absolut necesar sa preparati mai intai siropul, dupa care sa il turnati peste fructe.
Nu fierbeti fructele proaspete mai mult de cateva minute, pentru ca nu vor mai ramane la fel de intregi.
Daca preparati compot din fructe uscate, fructele si zaharul se vor pune in acelasi timp, iar daca fructele uscate sunt de mai multe feluri, cum ar fi perele sau merele, atunci trebuie sa le fierbeti separat, inaintea celorlalte fructe, pentru ca fierb mai greu.
Daca observati ca primul strat de fructe s-a inchis la culoare, trebuie neaparat sa deschideti din nou borcanul, sa inlaturati acele fructe intunecate si sa mai fierbeti odata compotul, iar dupa aceea sa-l conservati din nou.
Conservele pentru iarna, preparate in conditii de casa, trebuiesc tinute sub observatie cateva saptamani dupa ce le-ati conservat, daca apar bule sau spuma in interiorul borcanului, sau capacul este bombat inseamna ca nu ati spalat bine fructele sau nu ati sterilizat indeajuns borcanul. In aceste cazuri conservele capata un gust acidulat si nu mai sant bune.
Nu este recomandat sa pastrati mai mult de un an, compoturile de fructe cu samburi sau seminte. Acestea vor capata un gust acidulat si vor fi nocive pentru organism.
Pentru compoturile de vara din fructe proaspete este absolut necesar sa preparati mai intai siropul, dupa care sa-l turnati peste fructe. Nu fierbeti fructele proaspete mai mult de cateva minute, pentru ca nu vor mai ramane la fel de intregi.
Fructele din compot isi vor pastra vitaminele, daca le veti pune la fiert in apa clocotita cu putina sare de lamaie.
Daca la scurt timp dupa ce ati preparat compotul, observati ca fructele plutesc in interiorul borcanului, inseamna ca n-ati sterilizat suficient borcanul inainte de a turna compotul in el.
Daca fructele pentru compot au fost culese de voi, atunci nu e nevoie sa exagerati atunci cand le spalati, iar daca le-ati cumparat, atunci trebuie spalate foarte bine inainte sa preparati compotul sau gemul.
Speram ca sfaturile bunicii sa va fie de folos, iar compoturile sa va aduca aminte cu drag de copilarie.
Vasi Cojocaru
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc la gemurile copilariei, ma gandesc in primul rand la gemul de mure. Samburii mici ai murelor ii dadeau o senzatie foarte placuta la masticare. SI in plus era gustul murelor, unele dintre cele mai "puternice" fructe de padure.
Am crescut intr-o zona de deal in care murele pe vremea aceea erau din abundenta. Erau mari si carnoase. Acum din pacate se mai fac foarte putine si doar in anumiti ani. Deoarece era un fruct gratis si foarte bun multe femei isi petreceau yile intregi la cules de mure, printre rugi. Copii erau adesea luati si ei pentru a nu fi lasati singuri acasa. imi amintesc ca ma lua mama si stateam la umbra unor arbusti toata ziua, schimband doar locul in functie de rugii mai copti. Am mers mai tarziu si la cules si as merge si azi, dar eternul pretext al timpului liber foarte putin si departarea de satul cu mure ma face sa-mi amintesc doar de gustul acelui gem.
Si partea care ma leaga si mai mult de aceste fructe: In yiua in care m-am nascut mama a fost cateva ore bune la cules de mure, la vreo 3 km de casa. Seara m-am nascut amanand preparea gemului cu cateva zile
raluxas
RăspundețiȘtergereImi aminetesc cu drag de dulceata de nuci verzi facuta de bunica din zona Brailei...Nu se facea totul dintr-o data, ci cam in 2 zile era gata dulceata de nuci.
Totul incepea cu patarea mainilor de la culesul si curatatul nucilor care aveau miezul acela crud. Cand le vedeam asa mici intrebam cum de le mai si curata caci nu mai ramane nimic pentru dulceata .
Dupa ce bunica le lasa in apa mi se parea ca seamanau cu buricele degetelor noastre cand tinem prea mult timp mainile in apa.
In curte facea focul pentru un ceaun mare in care pregatea toate dulceturile , gemurile si magiunul.
Stateam pe langa foc si nu intelegeam niciodata de ce nu se face mai repede dulceata, ca imediat ce s-ar fi racit vreun pic sa si mananc din ea.
Facea un sirop destul de gros in care punea nucile acelea mici si mai lasa in ceaunul mare in care cu toata increderea incercam sa amestec sa nu care cumva sa se lipeasca si sa nu avem mult asteptata dulceata.
Trecea greu timpul pana se facea dulceata, dar parca si mai mult timp pana deschideam un borcanel sa mancam.
Avea un obicei bunica: ne dadea in farfuriute mici ( de cristal le credeam eu a fi) cateva nuci cu siropul acela ce le leaga si un pahar mare de apa. Era minunata dulceata, doar ca nu la pofta pe care o aveam as fi vrut sa mananc mereu mai mult, dar era destul de dulce dulceata si mereu era suficienta portia din acea farfuriuta. Si apa aceea rece de la fantana era parca mai buna dupa ce mancam dulceata de nuci.
De vreo 15 ani am ramas cu amintirea gustului , imaginea borcanelor cu dulceata din bufetul din camera buna( camera de la strada)....
Eu nu-mi aduc aminte sa fi urmarit cum face bunica gemul, ci parintii mei. Cumparau o cantitate considerabila de caise, prune si visine caci se gaseau pe orice poteca din sat.
RăspundețiȘtergereApoi, urma sa savuram deliciul 'fabricarii' gemului. Intr-un cazan mare, introduceam compozitia dupa care focul ardea mocnit astfel incat ne mai scutea de frigul unei zile tomnatice. Ne simteam atat de bine apoi, caci ai mei depanau amintiri, iar eu, fiind mic copil o zbugheam in jurul cazanului realizand un fel de ritual, inventat de mintea mea nastrusnica, de altfel.
Ce sa mai spun de momentele dupa terminarea gemului! Eram atat de nerabdatoare, eu si fratemiu, incat intr-o zi, cand s-a lasat intunericul, am dat buzna in borcanul cu gem, si, simtind ca nu faceam ceva tocmai corect, am inceput sa radem, ne distra grozav lucrul asta. Iar zgomotele, ghici pe cine au trezit, si cine ne-a prins cu degetele impotmolite in gem!
Imi aduc aminte acum de o intimplare legata de gemul de prune facut de o matusa de a mea delicios de altfel ...ma rugat intr-o zi sa o ajut eu si sora mea la cules de prune intr-o livada pe care o avea departe de oras undeva langa padure si am plecat impreuna la cules de ..prune dar din cules a iesit pana la urma altceva ...multi tantari ,muste si ..capuse care ne-au atacat din toate partile iar la urma bataie cu prunele cazute pe jos...a fost si va ramane o amintire frumoasa mai ales finalul ..am asistat la gemul facut in casa de matusa mea si am si primit cateva borcane pentru acasa ..un gust minunat pe care nu pot sa il uit niciodata ...iar amintirea va ramane vesnic in sufletul meu...
RăspundețiȘtergereNoi inca pastram unele obiceiuri lasate de batrani, cum ar fi sa faci dulceata in oala mare de aluminiu nu in oale subtiri sa se prinde dulceata de funul oalei.
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere, ar trebui sa pastram unele traditii pentru a ne aduce mereu aminte de cum traiau bunicii, strabunicii, sau chiar stra-strabunicii nostri
Dulceata de nuci verzi este cea mai buna si imi place dar anul acesta nu am mai facut.
RăspundețiȘtergereImi amintesc cu mare emotie de copilarie si de momentul cand venea toamna si mama se apuca sa prepare tot felul de bunatati, printre care nelipsita dulceata de prune..In mijlocul curtii aducea imensa oala, sau cum ii spuneam noi cazanul de fiert, care avea un maner din lemn si era incalzit cu lemne. Acolo fierbea dulceata, iar placerea maxima era cand mama ma lasa pe mine sa amestec ca sa nu se "prinda" de peretii vasului...Si mama ce imi placea treaba asta, mai ales ca imi tot luam cate o lingurita pentru "degustat" si imi dadeam cu parerea si eu ca o mica gospodina ce eram...Si cat de bun mai iesea gemul facut acasa, incat si acum vizualizez in minte camara plina ochi de borcanele..
RăspundețiȘtergereCand m-am casatorit, ca sa par buna gospodina, am facut gemuri, compoturi si dulceturi. Reteta este saseasca, de la o matusa. Totusi, cele mai bune dulceturi pe care le-am incercat vreodata au fost primite de la o maicuta de la manastirea Agapia: dulceata de nuci verzi, de cirese amare si serbet.
RăspundețiȘtergereDovada unei mari placeri eate amintirea ei.
RăspundețiȘtergereAm sa va impartasesc povestea de…vis a celei mai delicioase dulcete de pe pamant.
O stiu de la …stabunica.Superba si gustoasa.Este vorba despre dulceata de toporasi.Si acum imi aduc aminte cu drag cum invaluita in legenda si mister ne-a fost prezentata pentru degustare.
Pur si simplu eu si sora mea mai mica, nu ne mai saturam.Mai mult,noaptea pe furis am intrat in camaruta cu bucate a strabunicii si am mai desfacut un borcanas .Am adormit cu ,,dulceata in suflet “iar dimineata in hohote de ras ne-am amuzat spre disperarea strabunicii de figurile pline de ,,urme de toporasi” pe care le aveam pe fata.Un joc parfumat cu aroma ,dulceata si prospetime!
Mai tarziu am aflat mai multe despre “ingredientele” acestei magnifice dulceturi de toporasi.Viola odorata numita popular toporas (violeta sau micsuneaua) are 5 petale din care se prepara aceasta adorata dulceata.
Va spun si un mic secret este dulceata iubirii,asa este cunoscuta inca din Grecia Antica!
Sigur ca o sa ma intrebati si care este reteteta aceastei delicate retete?
Iata reteta acestui,,vis frumos cu aroma de toporasi”:
1 kg petale şi frunze de toporaşi,1,5 litri de apa de izvor,1kg zahar brun ;
Se spală si se curata in mai multe ape florile si frunzele de toporasi.Dupa ce s-au scurs bine se pun la fiert direct în apa clocotită, până se-nmoaie bine. Se lasă să se răcească. Se adaugă zahărul, se amestecă bine, se pune dulceaţa la fiert, la foc mic, câteva minute,dupa ce se topeste zahărul, se dă dulceaţa la foc iute, să se lege.După ce s-a răcit un pic, se pune în borcane.
Cand se serveste atentie mare sa nu ingititi ligurita!Credeti ca exagerez?Mai vedem…
Si sa stiti ca imi este foarte dor de acele seri cu amurguri timpurii ,de dulcea evadare spre momentele de bucurie savurate la o dulceata de toporasi.
Va doresc o viata plina de zambete!
Veronica
In acesta seara vom anunta castigatorii! :0
RăspundețiȘtergere:)asteptam
RăspundețiȘtergere