Harta vinurilor romanesti

Sa lucram in ritm boieresc!

Este inceput de an si fiecare dintre noi este implicat in decizii, planuri, proiecte. De regula, inceputul de an marcheaza in orice firma sau companie, acea perioada dedicata meeting-urilor, pentru a stabili alocarea bugetelor, pentru a definitiva planurile pe fiecare departament s.a.m.d, meeting-uri care par sa nu se mai termine, mai ales cand se tin intre peretii inexpresivi ai unui birou.

Pastram inca gustul sarbatorilor si incercam totodata sa ramanem concentrati in prezent la sarcinile si termenele limita cu care ne confruntam, insa ceea ce nu stim este ca le putem avea pe amandoua...sub acelasi acoperis!

Conacul dintre vii se gandeste la toate detaliile, si astfel va pune la dispozitie o sala spatioasa special amenajata pentru conferinte, meeting-uri sau team-building-uri; un mod placut de a imbina luarea deciziilor pentru anul 2009 cu pauze dulci de serbet de afine si sirop de brad!

Iar daca v-am starnit curioazitatea, puteti vedea mai jos cateva imagini!

Obiceiurile vinului de inceput de an - Arezanul viilor

An de an, la Conac, traditia renaste, reia ciclul vegetal al vitei de vie, lung de aproximativ o jumatate de an.
Totul incepe la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie si este marcat de sarbatori si obiceiuri dedicate vitei de vie si pomilor fructiferi (Arezanul Viilor, Tarcolitul Viei, Ziua Omizilor, Trif Nebunul si altele).
Arezanul viilor este un ceremonial bahic, de origine tracica, desfasurat in plantatiile de vita de vie in ziua mortii Anului Vechi si renasterii Anului Nou Viticol.
In ziua de 1 februarie, barbatii merg la plantatiile de vita de vie, de obicei cu saniile trase de cai impodobiti cu coardele de vita. Fiecare proprietar isi taie, de la viia sa, cateva corzi cu care se incinge peste piept si din care isi face cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgroapa o sticla cu vin ingropata toamna si merge la petrecerea comuna, in jurul focului aprins pe o inaltime.
Acolo se mananca, se bea, se joaca in jurul flacarilor, se sare peste foc, se stropeste cu vin jagaraiul incins. Seara, barbatii se intorc in sat, cu faclii aprinse in mana, si continua petrecerea pe grupe de familii.
Jertfa incinerata sunt coardele uscate ale vitei taiate cu un an inainte si produsul acesteia, vinul, aruncat in foc (este posibil ca in vechime sã se fi jerfit si o oaie sau un berbec).

Despre un conac si un calator

Sfarsit de veac XIX in Valahia. Calatorul impovarat de oboseala si grijile zilnice isi cauta odihna si alinare la capatul drumeagului cu ciresi, la adapostul viilor nesfarsite. Poposeste la Conacul dintre Vii. E prima data. Si ii este teama parca. Satul de drumurile singuratice, de nebunia locurilor strabatute se aseaza la masa imbelsugata, plina de gustari care mai de care, stropite parca de lacrimile strugurilor menite sa aduca dulceata vinului pe buzele sale
Casa boiereasca dupa oranduiala romaneasca, instarita, dar cu cumpatare, cu toate acareturile trebuintei pentru gospodarie si pentru placerea oaspetilor. Mobilata dupa moda vremii in lemn si fier brut, cu parfum de istorii vechi, dar cu rafinament cosmopolit.
Peretii bulgariti in alb, covoare tesute pe dusumea, dormitor cu divan si baldachin si toate cele trebuincioase sederii.
Conacul dintre Vii va asteapta in zilele noastre! 
Nu te sfii! Hai sa inchini un pocal cu vin, sa cinstesti o masa regala si in peisajul boem sa dai timpului odihna bine meritata!
Conacul dintre Vii exista azi.
 Este asa cum spune povestea. In targul prahovean al Urlatilor, la 77km de Bucuresti si 17 km de ploiesti. La locul lor sunt drumul cu ciresi, podgoriile, casa boiereasca din alta epoca, mobile, carafele, butoaiele, vinul, scaldatoare, oamenii, viata. La locul lor sunt gazdele, pregatindu-va mancaruri sanatoase, dulceturi si muraturi ce se cer luate acasa. Doar ca apa curge la robinet, sala de “sfat” are dotari de ultima ora … si nu exista flori de plastic!

Te poftim la ospat, Calatorule!