Oamenii se bucura de experienta degustarii vinurilor inca din cele mai vechi timpuri, insa aceasta practica a inceput sa aiba un caracter oficial in secolul al XIV-lea. Cu timpul s-a ajuns la un vocabular foarte strict in descrierea vinurilor punandu-se accentul pe aspect, gust, parfum sau senzatia lasata in gura. Profesionistii au o memorie gustativa, ce-i mira de cele mai multe ori pe necunoscatori, care le da posibilitatea de a aprecia, defini sau compara diferitele vinuri.
Primul pas in procesul de degustare sta in turnarea vinului in pahar, fiind suficienta o cantitate ce acopera 1/3 sau 1/2 din pahar, acesta fiind apoi ridicat pentru a se mirosi licoarea si lasat, din nou, pe masa. Acest lucru tradeaza dorinta de a cunoaste vinul, dar si respectul ce ii este acordat.
Prin aplicarea unei miscari rotative paharului, vinul se aereaza, fiind favorizata emanarea substantelor ce dau indici despre aroma sau buchetul vinului. Avand ochii inchisi, este apropiat paharul de nas pentru cea de-a doua intalnire cu parfumul vinului, pentru descoperirea miresmelor.
De abia dupa aceasta intalnire urmeaza proba gustului, proba decisiva. Cu prima cantitate de vin, se scalda cerul gurii, papilele gustative, prin sorbirea, aerarea, plimbarea vinului inainte si inapoi in cavitate, lasand vinul sa-si depene povestea.
La degustari, vinul nu se bea, ci se degusta si se scuipa. Pentru a analiza un altul, va trebui curatata gura si limba cu apa si cu diverse aperitive ce nu contin condimente sau gusturi puternice (paine, branzeturi nesarate, fructe sau chiar putina ciocolata in cazul vinurilor rosii).
Pe langa aceste lucruri, la degustari se mai iau in seama tot felul de alte detalii, cum ar fi temperatura de servire a fiecarui vin sau chiar ora la care se face degustarea. De asemenea, se ia in considerare ordinea de degustare a vinurilor, procesul lor de fabricare sau compozitia. Multe detalii care fac diferenta intre vinuri, dar si intre oameni, intre oenologi si amatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu